Ghidul complet al verbelor separabile în germană

Există multe lucruri minunate și complexe despre limba germană, dar verbele separabile provoacă adesea multe probleme pentru cei care învață germană.

Astăzi vom învăța totul despre verbele separabile, inclusiv cum să le folosim, când să le separăm și când să nu le separăm. Am împărțit aceste detalii în pași simpli și am redus la minimum informațiile pe care trebuie să le memorați.

Ce sunt verbele separabile în germană?

În limba germană, unele verbe se despart în două părți atunci când sunt folosite la timpul prezent. Deși poate suna ciudat – să iei un cuvânt și să-l desparți chiar și pentru utilizarea normală – facem același lucru și în engleză. În engleză, ele se numesc "verbe frazale".

De exemplu, gândește-te la ce faci cu o carte de la bibliotecă: o verifici (check it)? Nu. O împrumuți (check it out). Poți și să cauți (check for) cartea în timp ce răsfoiești rafturile (știți, să te asiguri că este acolo). Și când o aduci înapoi (bring it back), te asiguri că este înregistrată la returnare (checked back in) — după ce bibliotecarul a inspectat-o (checked it over) pentru a se asigura că n-ai scris peste ea cu creioane colorate sau n-ai vărsat bere pe copertă.

Doar prin adăugarea unei prepoziții (un cuvânt care arată relația dintre două lucruri, cum ar fi in, on, at, over, under, etc.), putem schimba sensul verbului.

În germană, o mulțime de verbe sunt formate dintr-un prefix (adesea o prepoziție) și un verb de bază. Când se adaugă un prefix unui verb de bază, sensul se schimbă.

Același lucru este valabil și în engleză — putem schimba sensul unor verbe în engleză prin adăugarea unei prepoziții, dar în engleză o adăugăm după verb și este un cuvânt separat. Gândește-te la verbele frazale get along, get over și get down. Toate trei conțin cuvântul "get", dar când schimbi prepoziția care urmează, treci de la a avea o relație bună, la a te recupera de la ceva, până la a dansa pe ring. Prepozițiile (sau în germană, prefixele) fac o diferență uriașă!

Acum, când începi cu un verb separabil german, numit în germană *trennbares Verb* (verb separabil), s-ar putea să îl folosești la început la forma de infinitiv. Sau cel puțin așa ar trebui să faci dacă preferi să-ți păstrezi viața simplă.

De exemplu, *aufstehen* ("a se ridica" sau "a se scula") este literal "upstand" sau "upget", deoarece prepoziția este lipită în față. Dacă vrei să vorbești despre la ce oră te scoali dimineața, ai separa acel *auf-* de la începutul *trennbaren Verbs* (*aufstehen*), l-ai pune la sfârșitul propoziției și ai conjuga *stehen* așa cum ai face-o în mod normal:

Ich stehe um sieben Uhr auf. (Mă scol la șapte.)

Să luăm un alt exemplu cu verbul *zuhören* (a asculta).

Dacă vrei să spui "Te ascult", separi *zu-* de la început și îl pui la sfârșit, conjugând din nou verbul principal, *hören*, în funcție de subiect:

Ich höre dir zu. (Te ascult.)

De asemenea, reține că în acest caz spunem *dir* și nu *dich* sau *du* pentru că folosim cazul dativ. Ce limbă minunată și ușoară!

Ca exemplu final și comun, dacă îți suni prietena/prietenul, folosești verbul *anrufen* (a suna), care devine:

Ich rufe meine Freundin an. (Îmi sun prietena.)

Așa cum este cazul în engleză cu verbele frazale, aceste verbe separabile pot deruta pe cei care învață, dar ele sunt folosite în tot felul de expresii comune. Deci asta înseamnă că chiar trebuie să le înveți dacă vrei să devii complet competent în această limbă.

Atenție la prefixe — nu toate sunt separabile!

Există o mulțime de exemple de prefixe care schimbă sensurile cuvintelor. Multe dintre acestea sunt prepoziții, dar, la fel ca în engleză, unele nu sunt cuvinte independente, ci pur și simplu prefixe.

Să luăm în considerare verbul *laufen* (a merge, a umbla). Ei bine, *sich verlaufen* înseamnă a rătăci, a se pierde. Așa că ai putea crede: "Ah, ha! Avem aici un prefix, *ver*, lipit de începutul verbului. Știu ce să fac dacă vreau să-l conjug. Pun prefixul la sfârșitul propoziției și conjug verbul de bază ca de obicei."

Din păcate, în acest caz nu este corect.

Dacă ai spune "Ich laufe mich ver", propoziția ta ar fi incorectă și i-ai încurca pe ascultători. Asta ar însemna "Eu merg mă... *ver*", cu prefixul *ver-* blocat pur și simplu în mijlocul nicăieri, fără un sens independent real.

Este adevărat că *ver-* este un prefix și este, de asemenea, adevărat că este lipit de un verb de bază (un verb care ar fi perfect în regulă fără acel prefix), dar acesta nu este un verb separabil. Acesta este un verb inseparabil. În acest caz, lași acel prefix exact unde este și conjugi restul cuvântului ca de obicei:

Ich verlaufe mich. (Mă rătăcesc.)

Înainte de a începe să folosești verbele separabile în germană, vei dori să continui să citești. Ich empfehle es. (Îl recomand.) Vezi cum am strecurat acel exemplu? *Empfehlen* (a recomanda) are prefixul *emp-*, care nu se separă de verbul de bază, așa că îl lăsăm exact acolo și lucrăm în jurul lui, conjugând verbul de bază ca de obicei.

Cum știi dacă un prefix sau un verb este separabil?

Din fericire, nu trebuie să treci prin toate verbele și să memorezi fiecare dacă este sau nu un verb separabil. Poți pur și simplu să memorezi care prefixe se desprind și care nu. Și dacă vrei cu adevărat să-ți reduci eforturile la minimum, trebuie doar să-ți amintești care prefixe verbale nu se separă; acea listă este mai scurtă și mai ușor de reținut.

Următoarele sunt prefixe inseparabile:

• be-
• ent-
• emp-
• er-
• ge-
• miss-
• ver-
• zer-

Asta e. Ai terminat. Nu, serios, e atât de simplu. Chiar!

De exemplu:

Kaufen (a cumpăra): Ich kaufe einen Apfel. (Cumpăr un măr.) Niciun prefix. Ușor.

Einkaufen (a face cumpărături sau a cumpăra): Ich kaufe einen Apfel ein. (Cumpăr un măr.) Observi cum acel prefix nu este pe lista noastră de prefixe inseparabile? Atunci scoate-l pe acel *ein* și lipește-l la sfârșit.

Verkaufen (a vinde): Ich verkaufe einen Apfel. (Vând un măr.) Aici avem prefixul *ver-*, care este pe lista noastră de prefixe inseparabile, așa că îl lăsăm exact unde este.

O notă laterală: diferența dintre *kaufen* și *einkaufen* poate fi uneori confuză, așa că s-ar putea să vrei să citești puțin mai multe despre asta.

Și doar pentru distracție, iată un alt exemplu:

Sprechen (a vorbi): Wir sprechen Deutsch. (Vorbim germană.) Niciun prefix, nicio problemă.

Absprechen (a se înțelege asupra): Wir sprechen den Preis ab. (Ne înțelegem asupra prețului.) Aici avem un prefix care nu este pe lista noastră de prefixe inseparabile, *ab*, așa că îl desprindem de la verb și îl lipim la sfârșit.

Versprechen (a promite): Wir versprechen, nur Deutsch zu sprechen. (Promitem să vorbim doar germană.) Acel *ver-* este un prefix inseparabil, așa că îl lăsăm în pace.

Toate celelalte prefixe, despre care poți citi împreună cu definițiile asociate, sunt prefixe separabile.

Deci, dacă nu este unul dintre acele puține prefixe inseparabile enumerate mai sus, poți fi sigur că se separă și că ești în siguranță conjugând verbul de bază și punând prefixul la sfârșit. Iată o fișă de lucru unde te poți testa pe verbe separabile și inseparabile.

Există, desigur, excepții de la orice regulă, iar în acest caz există trei prefixe care uneori se separă și alteori nu. Pentru mai multe informații despre asta, verifică acest articol despre verbele separabile pe site-ul Deutsched.

Acum că știi cum să recunoști verbele cu prefixe separabile și verbele cu prefixe inseparabile — și cum le poți exersa în context — hai să explorăm când trebuie de fapt să folosești aceste informații.

Când să separi verbele separabile

Iată trei sfaturi care te vor ghida prin cele mai multe cazuri. Vom începe cu un moment când nu ar trebui să separi un verb.

1. Nu le separa când sunt folosite cu verbe modale

Dacă folosești un verb separabil la forma de infinitiv, acesta rămâne împreună. Asta este partea ușoară. Asta înseamnă că dacă îl folosești cu un verb modal, poți pune întregul verb separabil la sfârșitul propoziției și să nu-i mai acorzi atenție.

De exemplu:

Ich will Geld ausgeben. (Vreau să cheltui bani.)

Sigur, *aus-* este un prefix separabil. Vezi cum nu este pe scurtul nostru listă de prefixe inseparabile de mai sus? Dar în acest caz îl folosim la forma de infinitiv pentru că urmează verbul modal *wollen* (a vrea), conjugat la persoana I singular prezent: *will* (vreau). Deci nu-l separăm, până la urmă.

Exemplu bonus:

Ich werde es abgeben. (Îl voi preda/renunța la el.)

*Ab-* este, de asemenea, un prefix separabil, dar asta nu contează în acest caz pentru că este folosit cu un verb modal, așa că îl lăsăm la forma de infinitiv. Când un verb separabil urmează unui verb modal, îl lăsăm în pace. Tratează-l ca pe orice verb la infinitiv. Nimic de văzut aici. Treci mai departe.

2. Separa-le când sunt folosite la imperativ

Dacă vrei să dai indicații sau comenzi, vei dori să te familiarizezi cu forma de imperativ. Dacă vrei să-i spui cuiva să-și spele mâinile, *wasche deine Hände ab* este o expresie foarte utilă. Observă cum *abwaschen* (a spăla ceva de pe) are un prefix separabil și când este folosit la imperativ, acel prefix sare chiar de pe verb și se duce la sfârșit.

3. Separa-le când sunt folosite ca participii

Oh, participii, cum vă iubim. Să numărăm modurile. OK, bine, acum avem doar trei moduri în care te iubim: perfektul prezent, perfektul trecut și când sunt folosite ca adjective participiale.

Dacă tocmai ți s-au înălbit ochii, revino! Și nu-ți face griji, suntem încă pe subiectul verbelor separabile. Când un verb separabil este folosit ca participiu de perfekt prezent sau trecut, *ge-* pe care în mod normal îl adaugi la începutul unui cuvânt este lipit după prefixul separabil al unui verb separabil.

Acest lucru cu siguranță cere un exemplu sau două:

Das Wasser ist gelaufen. (Apa a curs.)

Das Wasser ist ausgelaufen. (Apa s-a scurs.)

O altă notă gramaticală laterală: s-ar putea să-ți amintești și că în acest exemplu folosim *ist* în loc de *hat* pentru verbul auxiliar pentru că acesta este un verb intranzitiv care indică o stare nouă. Pentru mai multe despre asta, verifică verbele tranzitive.

Iată un alt exemplu:

Ich bin gegangen. (M-am dus.)

Ich bin eingegangen. (Am intrat.)

Și dacă vrei să folosești participiul ca adjectiv, să zicem, pentru a-ți descrie mâinile proaspăt spălate, te poți referi la *abgewaschenen Hände* (mâini spălate). Observă cum din nou, *ge-* care în mod normal se pune la începutul verbului, în acest caz se pune între *ab-* și *waschenen* pentru că *abwaschen* este un verb separabil. Vezi acel prefix?

Gata cu participiile.

Unde să separi și să plasezi verbele separabile

În acest moment, probabil că ai o înțelegere destul de bună despre unde se face separarea când desparți verbele separabile, dar în caz că vrei să consulți o listă detaliată de prefixe și sensurile lor asociate, vei ști exact unde să tai verbul sau unde să inserezi *ge-*.

Regula este întotdeauna să separi între prefix și verbul de bază.

Iată un exemplu de bază:

Ich habe es abgesprochen. (Am aranjat-o/am stabilit-o.)

Vezi cum *ge-* se pune între *ab-* și *gesprochen*? Dar până acum știi asta deja, nu?

Doar în caz că vrei să fii dublu sigur, încearcă acesta:

Die Milch ist abgelaufen. (Laptele a expirat.)

Un cuvânt despre negație: dacă vrei să negi verbele separabile, pune *nicht* chiar înaintea prefixului.

Zum Beispiel (de exemplu), am spune "he washed his hands" ca:

Er wäscht sich seine Hände ab.

Dacă Herr Muster (Domnul Mostră) este un pic murdar, putem spune:

Er wäscht sich seine Hände nicht ab. (Nu-și spală mâinile.) Iuh!

Sfaturi pentru învățarea și utilizarea verbelor separabile

Este uimitor câtă putere de calcul mulți dintre noi cărăm cu noi în buzunare, genți sau rucsacuri în zilele noastre. Când vrei să înveți ceva, smartphone-ul tău este un prim pas excelent, și asta este valabil indiferent dacă vrei să cauți traduceri online sau dacă vrei să profiți de numeroasele aplicații disponibile pentru a memora liste de vocabular sau pentru a înțelege regulile lingvistice.

Dacă vrei să stăpânești verbele separabile germane, încearcă o aplicație precum Quizlet și caută un set de carduri pentru prefixele separabile germane. Sunt o mulțime din care poți alege și dacă nu găsești niciunul care să-ți placă exact, poți oricând să-ți încarci propriile tale.

Deoarece verbele separabile au adesea verbe de bază comune, este important să înveți și acele verbe de bază și sensurile lor asociate. Este ceva ce vei dori să faci oricum când înveți o limbă nouă: să înveți verbele.

Poți folosi programe de învățare a limbilor precum Lingflix pentru a găsi mai multe exemple de utilizare a acestor cuvinte într-un mod natural, în videoclipuri autentice în germană. Lingflix ia videoclipuri autentice — precum videoclipuri muzicale, trailere de filme, știri și discursuri inspirate — și le transformă în lecții personalizate de învățare a limbilor. Poți încerca Lingflix gratuit timp de 2 săptămâni. Verifică site-ul web sau descarcă aplicația pentru iOS sau Android. P.S. Apasă aici pentru a beneficia de promoția noastră actuală! (Expiră la sfârșitul acestei luni.)

Lingflix îți permite, de asemenea, să creezi pachete de carduri multimedia pentru a studia aceste verbe și a le recenza în continuare prin teste personalizate. Dacă nu ești sigur când să folosești un verb, îl poți căuta pentru a vedea exact cum l-ar folosi vorbitorii nativi în diverse situații.

Dar dacă vrei să te concentrezi mai specific pe verbele separabile, studiază semnificațiile prefixelor și prepozițiilor folosite în verbele separabile. Pentru o listă, verifică acest articol minunat despre semnificațiile prefixelor germane.

Învățarea germanei nu trebuie să fie grea. De fapt, dacă o iei pas cu pas, devine aproape fără efort.

Verbele separabile germane vin ușor după ce ai o bună înțelegere a câtorva verbe de bază și știi care prefixe se separă. Cu aceste cunoștințe la dispoziție, ar trebui să fii capabil să folosești verbele separabile cu încredere. Și înainte să-ți dai seama, anxietatea ta legată de separarea verbelor va fi doar o amintire.