Alfabetul german

Alfabetul este primul pas către orice limbă, iar începătorii care învață germana au noroc. Din fericire, nu există multe diferențe majore între alfabetul german (cunoscut convenabil sub numele de das Alphabet) și alfabetul englez.

Iată un ghid simplu al alfabetului german.

Literele alfabetului german

Similar cu alfabetul englez, există 26 de litere obișnuite în das Alphabet. Cu toate acestea, există patru alte caractere — Ä, Ö, Ü și ß — care sunt considerate litere unice. Le vom analiza mai târziu.

Să începem cu primele 26. În general, vă vor părea familiare, dar fiți atenți la ceea ce ar putea fi diferit!

Din fericire, în ceea ce privește pronunția, majoritatea literelor germane nu se abat prea mult de la cele englezești.

Pronunția literelor germane nu este, în multe privințe, la fel de „exagerată” ca pronunția literelor englezești. În multe cazuri, pronunția literelor englezești face ca buzele să se întindă într-un zâmbet subțire, care lasă dinții la vedere. Pentru literele germane, buzele vor fi de obicei ușor deschise, deci țineți cont de asta în timp ce articulați.

Litere care diferă de cele din engleză

Să ne concentrăm pe câteva litere care diferă de omoloagele lor englezești: J, U, V, W, Y și Z. Iată o scurtă prezentare a ceea ce le face unice pe aceste șase:

• J-ul german se pronunță mai mult ca Y-ul englezesc. Exemplu: Jahr se pronunță „yahr”.
• U-ul german se pronunță „ooh”, nu ca „yoo” în engleză. Exemplu: Uhr se pronunță „oohr”.
• V-ul german se pronunță ca F-ul englezesc. Exemplu: Vogel se pronunță „fogel”.
• W-ul german se pronunță ca V-ul englezesc. Exemplu: Wagen se pronunță „vahgen”.
• Y-ul german se pronunță similar cu U-ul englezesc. Cu toate acestea, pronunția sa în interiorul cuvintelor variază în funcție de originea cuvântului și de poziția lui Y. Exemplu: Yak se pronunță „yak”, dynamisch se pronunță „doo-nah-mish”, Psychologie se pronunță „psoo-koo-loo-gee”.
• Z-ul german se pronunță mai mult ca un S englezesc, cu o ușoară inflexiune. Exemplu: Zimmer se pronunță „tsimmer”. Asigurați-vă că sâsâiți ușor la început.

Dintre toate literele, probabil Y vă poate deruta cel mai mult din cauza naturii sale capricioase. Din fericire, nu există prea multe cuvinte germane native care să conțină Y. Multe cuvinte cu Y tind să vină din alte limbi, ceea ce înseamnă că pronunțiile lor pot fi destul de intuitive.

Cea mai bună metodă de a exersa aceste litere nu este doar recitarea lor una câte una. Ar trebui să ascultați frecvent vorbirea vorbitorilor nativi (ideal cu un text scris pe care să-l puteți urmări) pentru a vă obișnui cu cum ar trebui să sune.

O modalitate de a face acest lucru este prin programul lingvistic Lingflix, care utilizează subtitrări interactive. Lingflix preia videoclipuri autentice — precum videoclipuri muzicale, trailere de filme, știri și discursuri inspiratoare — și le transformă în lecții personalizate de învățare a limbilor. Puteți încerca Lingflix gratuit timp de 2 săptămâni. Accesați site-ul web sau descărcați aplicația pentru iOS sau aplicația pentru Android. P.S. Faceți clic aici pentru a profita de reducerea noastră actuală! (Expiră la sfârșitul acestei luni.)

Vocalele cu umlaut

Există trei caractere speciale create luând vocalele A, O și U și adăugându-le ceva cunoscut sub numele de umlaut.

Un umlaut este reprezentat de două puncte deasupra literei. Sensul său etimologic sugerează ceea ce face: umlaut, când este tradus, înseamnă în esență „sunet în jur/despre”. El întinde ușor pronunția literei în cauză.

Alfabetul german are trei litere cu umlaut:

• Ä – se pronunță mai mult ca „eh”
• Ö – se pronunță mai mult ca „ouh” (faceți sunetul „eh”, apoi formați buzele într-un cerc)
• Ü – se pronunță mai mult ca „oo”/”uu” (faceți sunetul „ee”, apoi formați buzele într-un cerc)

Deși de obicei este ușor pentru începătorii care învață să distingă vocalele cu umlaut când le aud, pronunția lor poate fi o provocare. Trebuie să vă asigurați că nu spuneți doar A, O și U așa cum sună în mod normal.

Schimbarea în pronunție face o diferență în sensul unui cuvânt. În cazul verbelor germane, poate însemna o schimbare completă de timp. La substantivele germane, semnalează în mod comun trecerea de la singular la plural.

De exemplu, Apfel se referă la un măr, dar Äpfel se referă la mai mulți mere — veți dori să știți asta data viitoare când mergeți la un magazin alimentar german!

Pentru a începe cum se pronunță vocalele cu umlaut, încercați aceasta:

1. Spuneți vocala așa cum ar suna fără umlaut (spuneți A ca „ah”, O ca „oh” și U ca „ooh”)
2. În timp ce vocalizați, ciupiți și trageți partea laterală a obrajilor. Asigurați-vă că buzele voastre sunt trase!
3. Sunetul manipulat va fi o aproximare apropiată a versiunii cu umlaut a vocalelor

Un alt lucru de reținut atunci când articulați: buzele ar trebui să fie într-o poziție de buzimă sau strânse. Acesta va fi un semn că exagerați vocalele așa cum ar trebui.

Încercați să exersați diferența dintre vocalele obișnuite și cele cu umlaut cu aceste cuvinte:

• Bruder (frate) -> Brüder (frați)
• Vogel (pasăre) -> Vögel (păsări)
• Hand (mână) -> Hände (mâini)

Litera ß

Arată ca un B ondulat, dar cu siguranță nu sună ca unul.

ß este de fapt un caracter special cunoscut sub numele de Eszett și este în întregime unic alfabetului german. Este considerat o ligatură lingvistică, un termen elaborat care descrie o singură literă menită să reprezinte două sau mai multe litere.

Într-un cuvânt, ß funcționează ca un dublu S, sunând ca un sâsâit. Din acest motiv, ß este cunoscut și sub numele de scharfes S (S ascutit). Ca truc de memorare, vă puteți imagina că arată ca un șarpe ciudat (sau un șarpe care face un antrenament intens al musculaturii centrale, aparent).

Iată câteva exemple de cuvinte care folosesc ß:

• Straße (stradă)
• heißen (a se numi)
• Fuß (picior)
• groß (mare)

Uneori veți vedea ß scris doar ca „ss” în contexte informale, ca într-o postare pe rețelele sociale. De exemplu, weiß (alb) este uneori scris weiss. Acest lucru îl face mai intuitiv pentru cei nefamiliarizați cu alfabetul german, ceea ce cu siguranță nu veți mai fi.

Dar rețineți: această substituție nu funcționează întotdeauna pentru anumite cuvinte! Poate denatura complet sensul. Un bun exemplu sunt cuvintele Busse (autobuze) versus Buße (ispașire). Ca regulă, ß este folosit în mod tipic atunci când vine după o „vocală lungă” sau un diftong.

Deși ß este folosit în cea mai mare parte a Germaniei continentale și Austria, există câteva regiuni germanofone care nu mai folosesc oficial eszett-ul. Elveția și Liechtenstein sunt două astfel de locuri — în loc de ß, ele folosesc ss. Țineți cont de acest lucru dacă vreodată doriți să faceți un hop până în aceste două țări!

Dacă aveți nevoie de o mnemonică catchy pentru a vă ajuta să exersați, iată un cântec groovy al alfabetului german cântat de Grover (sau Grobi, cum îi spun în germană) de la Sesame Street.

Amintiți-vă că, la fel ca în engleză, sunetul unei litere de sine stătătoare nu este neapărat felul în care sună atunci când este într-un cuvânt. Cu expunere constantă la vocabular și vorbire autentică germană, aceste 30 de litere și pronunțiile lor vor fi floare la ureche de memorat.