Cele 10 cele mai frecvente greșeli de pronunție pentru vorbitorii de limba chineză și cum să le corectezi

Un lucru ciudat despre limba engleză este că cuvintele nu sună întotdeauna așa cum sunt scrise.

„Wednesday” se pronunță ca Wenzdei. „Photo” se pronunță de fapt cu un F, nu cu un P.

Acest lucru se întâmplă atât de des încât este mai degrabă o regulă decât o excepție. Din acest motiv, pronunția engleză poate părea uneori complicată, mai ales pentru că nu seamănă deloc cu pronunția chineză.

Fiecare învățător de engleză face greșeli de pronunție pe parcurs, iar ca vorbitor de limba chineză, există anumite greșeli pe care ești mai predispus să le faci. Continuă să citești pentru a afla care sunt cele mai frecvente puncte sensibile pentru vorbitorii de chineză în ceea ce privește pronunția engleză! Am adăugat și sfaturi practice pe care le poți încerca imediat pentru a-ți perfecționa vorbirea în engleză.

Învățarea englezei pentru vorbitorii de limba chineză

Probabil ai auzit că chineza este una dintre cele mai grele limbi de învățat pentru vorbitorii de engleză. În mod similar, și vorbitorilor de chineză le ia cel puțin câțiva ani să vorbească fluent engleza. De fapt, vorbitorii de chineză adesea învață mai repede cititul și ascultatul, și s-ar putea să considere pronunția ca fiind cea mai provocatoare parte a învățării englezei.

Acest lucru se datorează în principal faptului că engleza nu are multe în comun cu limbile chineze. Chiar și în cazul pronunției, există mai multe sunete în engleză pe care chineza nu le are (și invers!). Deși vorbitorii de chineză pot avea ca limbă maternă variate limbi precum mandarina, cantoneza și hokkien, ei fac în continuare greșeli de pronunție similare. De exemplu, poți pronunța corect T și B în engleză, dar s-ar putea să nu fii la fel de confortabil cu V la început (din moment ce nu apare cu adevărat în limba ta maternă!).

Cele mai frecvente greșeli în pronunția engleză pentru vorbitorii de chineză

1. Spargerea grupurilor de consoane

Mulți vorbitori de chineză se luptă cu grupurile de consoane precum SL, CL, TR, NT și SM. Deși aceste grupuri de consoane apar tot timpul în cuvintele englezești, ele sunt rare în limbile chineze. În timp ce se mai obișnuiesc cu asta, vorbitorii de chineză pot fie să pronunțe doar o consoană (transformând „lamp” în „lam”), fie să adauge o vocală suplimentară („mask” devine „mas-kuh”).

Sfat: În primul rând, asigură-te că poți pronunța ambele consoane separat. Odată ce ești încrezător în privința asta, exersează trecerea lentă de la o consoană la cealaltă pentru a spune întregul grup de consoane. Poți face asta încet, exagerând mișcările gurii. Este normal să ai o întârziere la început – pe măsură ce te obișnuiești cu noile sunete, vei putea vorbi mai repede.

Exemple de cuvinte: bread, click, smooth, truck, slow

2. Omțierea consoanelor finale

Unii vorbitori de chineză omit consoana finală a unui cuvânt, chiar dacă nu face parte dintr-un grup de consoane. De exemplu, ar putea spune „gla” în loc de „glass” și „fa” în loc de „far”. Consoanele finale pot părea ciudate de pronunțat la început pentru că în limbile chineze, silabele se încheie în mod normal cu vocale.

Alternativ, vorbitorii de chineză pot adăuga o vocală în schimb, mai ales dacă cuvântul se termină în P, B, D, T și K. Asta transformă cuvinte precum „tap” în „tap-uh”.

Sfat: Alege un cuvânt cu care ai dificultăți și spune doar ultimele două litere – vocala urmată de consoana finală. Pentru „tap”, te-ai concentra pe „ap”. Observă dacă ești tentat să adaugi „uh” la sfârșit și încearcă să-ți îngheți gura chiar la sunetul P.

Exemple de cuvinte: trap, bathtub, pulled, what, black

3. Perceperea lui L întunecat ca U

Probabil că nu ai avut niciodată probleme cu pronunția lui L la începutul cuvintelor („light” și „love”). Cu toate acestea, L de la sfârșitul cuvintelor sau silabelor poate fi mai complicat, ca în „ball” și „tell”. Aceste două sunete L sunt diferite și se numesc L luminos și L întunecat în engleză.

Vorbitorii de chineză nu sunt atât de obișnuiți să audă L-ul întunecat, care se găsește la sfârșitul cuvintelor. Ei pot interpreta L-ul întunecat ca un U sau W, astfel încât „ball” se pronunță „bau”.

Sfat: Compară poziționarea gurii pentru L luminos și L întunecat. Cu L-ul întunecat, vârful limbii nu atinge creasta de deasupra dinților. Limba ta este mai în spate și poziționată ca un bol, cu vârful curbat în sus. Există și o tensiune în gât, aproape ca și cum ai înghiți.

Exemple de cuvinte: always, real, ball, school, girl

4. Înlocuirea lui V cu W

Sunetul V abia dacă apare în limbile chineze. Când apare, este mai degrabă un alofon al lui W. Asta înseamnă că V și W sunt văzuți ca versiuni ale aceluiași sunet, așa că poți trece de la unul la altul în multe limbi chineze. Ca urmare, vorbitorii de chineză s-ar putea să nu poată distinge între ele în engleză la început.

De asemenea, vorbitorii de chineză pot cădea în capcana de a înlocui V cu W, astfel încât „very” și „voice” să sune mai mult ca „wery” și „wois”.

Sfat: Ia o oglindă și uită-te la gura ta în timp ce încerci să pronunți sunetul V. Gura ta nu ar trebui să fie rotunjită, pentru că acela ar fi sunetul U sau W! În schimb, dinții superiori ar trebui să îți atingă buza inferioară.

Exemple de cuvinte: value, very, vitamin, vane, vision

5. Pronunțarea greșită a lui TH

Vei auzi sunetul TH practic în fiecare a doua propoziție, deoarece este inclus în cele mai comune cuvinte englezești – „the”, „this”, „other” și multe altele! Problema este că este printre cele mai dificile sunete nu doar pentru vorbitorii de chineză, ci și pentru majoritatea învățătorilor de engleză în general. Deoarece nu există sunet TH în chineză, unii vorbitori de chineză îl înlocuiesc cu S sau Z.

Sfat: Pentru sunetul TH, trebuie să îți scoți limba între dinți, aproape ca și cum ai fi pe cale să o muști. Apoi ține-o acolo și lasă să iasă un suflu de aer – acesta este deja sunetul TH fără vocem din „thanks” și „teeth”. Pentru a pronunța sunetul TH cu vocem din „the” și „this”, scoate un sunet astfel încât corzile tale vocale să vibreze.

Exemple de cuvinte: thank, mouth, that, father, thick

6. Transformarea lui O scurt în OU

Engleza are mai multe sunete vocale comparativ cu limbile chineze, motiv pentru care vorbitorii de chineză pot confunda vocalele englezești. O-ul scurt din cuvintele englezești precum „not” și „dog” nu există în limbile chineze. Din această cauză, vorbitorii de chineză îl pot pronunța ca A sau pot face gura prea rotunjită și spun OU, transformând „not” în „nat” sau „note”.

Sfat: Gura ta ar trebui să fie ușor rotunjită cu sunetul O scurt. Rămâne în acea poziție în timp ce pronunți sunetul, spre deosebire de OU unde gura se mișcă pentru a forma un cerc strâns pe măsură ce treci de la O la U.

Exemple de cuvinte: not vs. note, sock vs. soak, ton vs. tone, rod vs. rode, cot vs. coat

7. Înlocuirea lui I cu EE

Acesta este unul dintre punctele subtile de pronunție pe care mulți învățători de engleză – inclusiv vorbitorii de chineză – le pot rata. Vorbitorii de chineză pot transforma sunetul I în EE. Ei pot spune greșit „feel” în loc de „fill” și „heem” în loc de „him”. Sunetul EE este mai prelungit decât sunetul I. De fapt, aceste două sunete nici măcar nu folosesc aceeași poziționare a gurii!

Sfat: S-ar putea să fii familiarizat cu expresia „say cheese” (zâmbește!), care se strigă când oamenii sunt pe cale să fie fotografiați. Dacă faci sunetul EE din „cheese”, arată de parcă ai zâmbi pentru că gura ta este întinsă lat. Pe de altă parte, nu întinzi gura atât de mult cu sunetul I.

Exemple de cuvinte: sheep vs. ship, leap vs. lip, peel vs. pill, seek vs. sick, these vs. this

8. Spunând NG în loc de N

Vorbitorii de chineză pot înlocui N de la sfârșitul silabelor cu NG. De exemplu, „sun” și „window” ajung să sune ca „sung” și „wingdow”. Vorbitorii de chineză tind să coboare vârful limbii atunci când încearcă să pronunțe N, ceea ce produce sunetul NG. Vei observa acest lucru mai mult la vorbitorii din nordul Chinei, în special.

Sfat: Încearcă să pronunți sunetul NG așa cum ai face-o în mod normal. Apoi ridică-ți limba și adu-o în față, astfel încât vârful să atingă în spatele dinților frontali. Aceasta este deja poziția limbii pentru sunetul N! S-ar putea să necesite efort la început să pronunți N în loc de NG, dar te vei obișnui în cele din urmă.

Exemple de cuvinte: candle, chicken, fan, sun, education

9. Accentuarea prea multor silabe

Accentul greșit plasat pe cuvinte este cea mai frecventă greșeală de pronunție în rândul vorbitorilor de chineză, chiar și la niveluri avansate. Limbile chineze precum mandarina și cantoneza pun un accent egal pe fiecare silabă, iar cuvintele se disting prin ton, nu prin accent. Deoarece accentul pe cuvinte nu este o trăsătură puternică a limbii lor, vorbitorii de chineză pot fi prea atenți cu modul în care vorbesc engleza, accentuând fiecare silabă în mod egal.

Sfat: Accentul pe cuvinte este extrem de important pentru că afectează cât de bine te pot înțelege ceilalți. Poți să-ți antrenezi mai întâi abilitățile de ascultare, acordând atenție creșterii și scăderii vocilor oamenilor când vorbesc engleza. Odată ce poți identifica în mod constant cu urechea unde este silaba accentuată în cuvinte, poți trece la imitarea acestora și la utilizarea accentului corect în propria ta pronunție.

Exemple de cuvinte: index, mis take, ba nana, celebrate, a nother

10. Sunând întrerupt

Vorbitorii de chineză ar putea aplica intonația limbii lor materne în engleză. Deoarece limbile chineze au un ritm foarte diferit de engleză, unii vorbitori de chineză sună întrerupți când trec la engleză, punând mici pauze între fiecare cuvânt și silabă în loc să le lege. De asemenea, ei pot vorbi engleza inconștient cu tonuri, ceea ce afectează claritatea vorbirii lor.

Sfat: Chiar dacă există un spațiu între fiecare cuvânt, vorbitorii de engleză uneori leagă cuvintele astfel încât acestea să sune ca un singur cuvânt. De exemplu, „give up” sună ca „givup”. Verifică regulile pentru vorbirea legată! O regulă majoră este să legi două cuvinte dacă primul cuvânt se termină cu o consoană și următorul cuvânt începe cu o vocală.

Exemple de cuvinte: this a pple, she o rdered, real l ife, difficult e xam, he is

Concluzie

Sunetele individuale formează fundația pronunției engleze, așa că merită să încetinești și să dedici ceva timp acestora, chiar dacă pot părea foarte de bază! Odată ce stăpânești un anumit sunet, cu siguranță vei auzi îmbunătățirea abilităților tale de vorbire în engleză.